O excursie in India este un adevarat asalt asupra tuturor simturilor. Veti
calatori prin calduri pline de praf, zapezi reci in nord, veti trece pe
strazile inguste si pline de biciclete, ricse, motociclete, camioane si
bineinteles vaci sfinte - simbolul national. Furnicarul colorat continua pe
strazi si in piete: va veti plimba printre turisti de toate natiile, oameni
sfinti - yoghini, oameni de afaceri, imblanzitori de serpi, copii, cersetori,
si maimute.
Unele dintre cele mai magistrale privelisti vi se vor dezvalui ochilor: Taj
Mahal, Gangele, Himalaya.
India, cu bogata ei varietate pare ca o serie de tari reunite pe acelasi
teritoriu. Calatorind prin diferite regiuni, vei fi expus la schimbari majore
in ceea ce priveste bucataria traditionala, imbracamintea, limba, religia,
obiceiurile si traditiile.
Cu peste un miliard de locuitori, India este a doua tara din lume ca marime a
populatiei fiind intrecuta doar de China
India este o tara a contradictiilor. Populatia este impartita in caste iar
apartenenta la una dintre acestea este foarte stricta si rigida..
Despre
tara aceasta se poate vorbi ca despre un tinut misterios, cu religii inca
necercetate, cu civilizatii stravechi, cu monumente de o stranie frumusete.
Insa India, in afara de aceste aspecte spectaculoase si fascinante, pastreaza
in ea insasi o taina care merita a fi cercetata- Taina aceasta este insasi
existenta ei vie in secolul al XX-lea, continuitatea nedezmintita a vechei
culturi. Aceasta n-a inceput odata cu venirea arienilor, cum s-a crezut pana nu
demult,ci cu cateva mii de ani mai inainte, dupa cum dovedesc sapaturile de pe
valea Indului, prin care a iesit la iveala o civilizatie din mileniul al
patrulea inainte de Christos, care era superiora civilizatiei navalitorilor
arieni si pe care acestia au asimilat-o. Exista asadar un fir neintrerupt de
aproape sase mii de ani, in care aceasta tara, desi adapostind fel de fel de
rase, si fiind cotropita de numerosi navalitori, nu si-a pierdut continuitatea
culturii si civilizatiei sale, ci a crescut si s-a perfectionat continuu.
Evident, au existat si epoci de decadere, dar acestea sunt firesti oricarui
organism in crestere.
Sunt secole intregi despre care se stie foarte putin, dar aceasta nu trebuie
s-o punem pe seama lipsei de cultura din acest rastimp, ci putinelor documente
care ni s-au transmis .India este o tara a carui istorie e scrisa de vecini.
Indienii sunt un popor fara simtul istoric, fara cronologie, si in timp ce alte
popoare au zeci de cronici si mii de documente pentru fiecere epoca, India de-abia
daca are doua-trei cronici originale, scrise in sanskrita. Restul informatiilor
privind epocile mai vechi le gasim in scrierile istoricilor greci sau ale
calatorilor chinezi, veniti in India sa cunoasca invataturile lui Budha.Istoria
Indiei se poate reconstitui mai mult prin monumentele arhitectonice si
scrierile strainilor decat prin documentele interne. Faptul acesta poate
caracteriza un popor.
In india nu intilnim deci o grija pentru cunoasterea precisa a trecutului si
delimitarea lui cronologica. Si cu toate acestea tara aceasta are cea mai lunga
si mai bogata istorie. E destul sa amintim ca intraga iconografie religioasa
isi are obirsia in acele civilixatii din mileniul al patrulea de pe valea
Indului. Iata deci o continuitate culturala care se afunda de-a dreptul in
prestorie.Si cand ne gandim ca in India navalirile s-au tinut lant -de la
blonzii arieni din mileniul al II-lea i.C. pana la englezii din secolul trecut,
ca sa nu mai amintim de cotropirile musulmane, prtugheze, franceze -continuitatea
aceasta, rezistenta aceasta de cinci-sase mii de ani, nu se poate sa nu ne
impresioneze, cu atat mai mult cu cat nu este o cultura moarta sau oprita pe
loc, ci de una in continua crestere. Geniul indian nu si-a epuizat resursele.
Exista si astazi o adevarata renastere artistica, care se adapa din insasi
izvoarele cele mai vechisi mai autentice ale culturii si artei indiene:plastica
moderna bengaleza este influentata de frescele din Ajanta, vechi de o mie si
trei sute de ani, lirica si filozofia lui Tagore, de asemenea, isi are
originile in poezia veche indiana si in Upanisade. Aceasta continua
reintoarcere la sursa da acel aspect de originalitate care frapeaza in orice
creatie indiana contemporana.
Tara aceasta care a fost contemporana gloriei Egiptului, a Babilonului, a
Persiei, a Greciei, a Romei si pe care le-a vazut pe toate apunand, fara
indoiala ca ascunde o taina in viata si spiritualitatea ei. Acest secret sl
vietii fara de moarte, pe care India il cunoaste, rezulta din primatul pe care
l-a avut acolo spiritualitatea. Nicaieri ca in India nu este mai mult respectat
omul care a renuntat la fericirile lumesti ca sa-si inchine viata adevarului,
spiritului. Asadar spre deosebire de alte civilizatii intemeiate pe ideea de
justitie, de bine, de frumos -Roma si Grecia -sau numai pe instinctul
cuceririlor, India se intemeiaza pe primatul spiritualitatii, pe ideea ca
adevarul si sufletul primeaza asupra oricarui interes. Aceasta sincera cautare
a Adevarului si a Eternitatii constituie insasi axa in jurul careia s-a miscat
istoria Indiei in ultimele patru-cinci mii de ani.
Ideea aceasta ca spiritul primeaza intotdeauna asupra intereselor lumesti nu
este o simpla dogma moarta, este ceva intilnit curent in India. Cazuri de
renuntare la lume, chiar din partea unor oameni bogati si de familie
renumita,sunt foarte frecvente astazi. Dar nu numai prin aceste renuntari se
verifica respectul pe cere ilau indienii pentru renuntare si cei ce au
renuntat, ci si prin ajutorul efectiv pe care il dau oamenii avuti oricarei activitati
spirituale, fie ea religioasa, filozofica sau stiintifica. In India statul face
destul de putin pentru cultura. In schimb, bogatasii, bancherii cheltuie sume
enorme pentru intreprinderi culturale, biblioteci publice, Universitati si
chiar manastiri. Zeci si sute de asemenea oameni isi cheltuiesc averile pentru
cultura, educatie si spiritualitate. E un respect profund fata de gandire, ceea
ce a facut ca India sa-si pastreze continuitatea si prospetimea. Accentul
nefiind pus pe valorile lumesti, India nu s-a resimtit de pe urma indelungatei
robii politice. Aceasta pentru ca unitatea si libertatea ei adevarata, adica
acea spirituala nu-I putea fi stirbita. India se simtea una si aceeasi prin
spirit, nu prin unitatea politica
Aceasta explica viata si creatia Indiei in decursul a cinci mii de ani de
civilizatie si cultura. Din acest primat pe care l-a avut intotdeauna spiritul
rezulta taina vietii fara de moarte a Indiei.
