|
|
VienaViena Influențele etnice, culturale și politice au conferit orașului
Viena un loc cu adevărat special în istorie. Viena este considerată, din punct
de vedere politic, poarta care duce către Răsărit și prin intermediul căreia se
întrețin relațiile cu această parte a lumii. Viena este, de asemenea, un tip de
punte de legătură între nord și sud, astfel încât cuvintele de origine italiană
sunt utilizate în mod curent în limbajul vienezilor. Polonia și-a lăsat și ea,
în egală măsură urmele. Capitala unui mare imperiu ajunsă capitala unei țări mici Pe locul orașului Viena s-a constituit, în timpuri străvechi, o
bază militară celtică. Romanii aveau să fondeze, în apropiere, o altă stație
militară, pe care au numit-o Castrum Vindobona, în scopul de a se apăra contra
germanilor. Astfel se face că marile invazii ale barbarilor au distrus
într-atât orașul, încât totul avea un aspect iremediabil. Abia în 881, numele
Wenia a fost menționat în analele din Salzburg. Acest document de mare
importanță vorbea despre această regiune ca fiind o zonă militară de la
frontierele Imperiului Carolingian și mai apoi, în Imperiul lui Othon, fiind
folosită tot în scop defensiv, întrucât trebuiau prevenite invaziile ungurilor
și ale avarilor. Prima constituție municipală a fost promulgată în Viena în anul
1115, în timpul domniilor Babenberger. În 1246, ultimul domnitor din dinastia
Babenberger moare luptând încă împotriva invaziilor ungurilor și astfel
dinastia se stinge. Astfel, cedarea posesiunilor regale ale regelui Ottokar
Premsyl către regele german Rudolf de Habsburg reprezintă evenimentul care în
istoria Vienei a marcat începutul dinastiei de Habsburg. În 1365, ducele Rudolf
al IV-lea avea să pună bazele Universității. Viena în Europa secolului al XXI-lea Astăzi, Viena a devenit, la șaizeci de ani după distrugerile
suferite în timpul celui de al doilea război mondial, un oraș care se
remarcă de departe. Deși la început capitala unui mare imperiu, Viena este acum
capitala unei țări nu foarte mari, Austria. Ea și-a păstrat însă importanța pe
care o deținea pentru dialogul între Est și Vest, precum și statutul său în
relațiile internaționale : Viena este, începând cu 1979, cel de-al treilea
sediu ONU. Principalele caracteristici ale Vienei recunoscute mondial sunt :
Schönbrunn, Belvedere, muzeele sale, orchestra filarmonică din Viena, opera,
concertul de Anul Nou, săptămânile în care se desfășoară Festivalul de la
Viena, școala de echitație spaniolă, prăjiturile cu ciocolată și patiseriile
sale. Cu toate acestea, sunt niște caracteristici care abia reflectă
adevăratul caracter original al Vienei, care păstrează o tradiție vibrantă, dar
căreia nu îi lipsește, în același timp, dorința de inovație. Dacă ar fi să descriem
un vienez tipic, am putea spune despre el că este indulgent și fermecător. Se
păstrează chiar o legendă potrivit căreia unul dintre locuitorii Vienei ar fi
spus, atunci când i s-a cerut să realizeze o autodescriere, că încearcă să
trăiască întotdeauna cu umor, în ciuda ciumei și a victimelor pe care le
făcuse, înfruntând soarta prin cel mai simplu mod : cu paharul de vin în mână.
Chiar dacă, până la urmă, fiecare vienez se percepe într-un fel diferit, toți
au totuși un lucru în comun : apetența pentru original și pentru fenomenal. ªi
pentru a ajunge la aceasta, vienezul preferă să critice numai ceea ce iubește
și apreciază, refuzând categoric ceea ce se înscrie în sfera banalului. Ce putem admira în
Viena Catedrala Stephansdom a fost fondată de către ducele Henric al
II-lea Jasomirgott pe locul unei vechi bazilici romane care data din secolul al
XI-lea. În urma incendiului suferit în 1258, clădirea distrusă va fi înlocuită
cu un alt edificiu în stil roman, din construc'ia căruia se mai păstrează și astăzi
arcul roman. La data de șapte aprilie 1359, ducele Rudolf al IV-lea este cel
care pune piatra de temelie a viitoarei catedrale în stil gotic. În 1511,
lucrările la construcția turnului de nord sunt suspendate, fără îndoială acest
lucru fiind consecința luptei contra Reformei și a amenințării turcești. În
timpul ultimelor zile ale celui de al doilea război mondial fațada gotică este
de asemenea distrusă. Datorită unor mari eforturi, astăzi s-a reușit
reamenajarea ei. În zilele noastre, Catedrala Sf. Stefan a devenit sinbolul
orașului Viena. Opera Națională a Curții a fost primul edificiu construit pe
Ringstrasse în 1869. Renașterea franceză a servit ca model arhitectului August
von Siccardsburg și decoratorului Eduard van der Nüll, fapt pentru care cei doi
și-au atras asupa lor critici vehemente. Criticile poporului au devenit
într-atât de dure, încât l-au determinat pe van der Nüll să se sinucidă, la
scurt timp după ce von Siccardsburg suferise un infarct. Prin urmare, nici unul
dintre ei nu mai apucă ceremonia de inaugurare a Operei Curții. Aceasta a avut
loc la 15 mai 1869 și a fost marcată prin reprezentația „Don Juan“, de Mozart.
La 12 martie 1945, din cauza unei bombe plasate aici, clădirea Operei este
distrusă, fiind reconstruită ulterior după vechile modele de către Erich
Boltenstern, Ceno Kosak, Otto Possinger și R.H. Eisenmenger. Construcția noii
clădiri va dura zece ani; la 5 noiembrie 1955, redeschiderea salonului de operă
este celebrat prin reprezentația „Fidelio“, de Beethoven, sub conducerea lui
Karl Böhm. Printre cei care de-a lungul timpului au ocupat funcția de director
al Operei se numără muzicieni de renumele lui Gustav Mahler, Richard Strauss,
Franz Schalk sau Clemens Krauss. Un ansamblu permanent, cu un număr
considerabil de vedete, orchestra operei naționale reprezintă garanția
nivelului ridicat al reprezentațiilor. O dată pe an, în februarie, opera devine
locul de întâlnire al înaltei societățI vieneze, pentru că porțile ei se
deschid pentru balul operei. Muzeul de Istorie Naturală și Muzeul de Arte Frumoase, care
încadrează Piața Maria Tereza, au fost construite între anii 1872 și 1881.
Gottfried Semper realizează forma exterioară a acestor edificii, în timp ce
Karl von Hasenauer este însărcinat cu interiorul lor. În holul Muzeului de
Istorie Naturală, pictura tavanului, realizată de Hans Canon, ilustrează în
manieră impresionistă „ciclul vieții“. Cele opt departamente ale muzeului oferă
vizitatorilor o idee despre evoluția regnului vegetal și a celui animal.
Alături de piese preistorice și antropologice, precum și de colecția de
meteoriți, recunoscută pe plan mondial, mai sunt expuse aici și obiecte uzuale
și de artă ale strămoșilor noștri. Printre acestea se numără celebra statuie
„Venus din Willensdorf“, zeiță a fertilității, datând din anii 15000 î.Hr. Muzeul de Arte Frumoase beneficiază de una dintre cele mai
importante galerii din lume, precum și de o colecție foarte variată de
sculpturi și artă decorativă. Pe lângă acestea, muzeul deține o colecție de
monezi, o colecție egipteană de mumii și o colecție de artă greacă, etruscă,
romană și artă creștină. Vasta colecție de tablouri a muzeului, care cuprinde
exemplare din Tițian, Tintoret, Caravaggio, Rafael, Rubens, Rembrandt, van
Dyck, Dürer și Pieter Breugel. Pentru a realiza un tur complet al acestei
colecții este necesară parcurgerea a patru kilometri. Parlamentul a fost construit între anii 1873 și 1883, în stilul
grec antic, în conformitate cu planul arhitectural al lui Theophil Hansen.
Aleea principală este dotată cu opt coloane corintice, inspirându-se de
asemenea din templele grecești. În acest loc se reunea, până în 1918, Consiliul
Imperiului Austro-Ungar. Astăzi, Parlamentul a devenit sediul Consiliului
Național. Universitatea, operă a arhitectului Heinrich Ferstel, a
fost construită în perioada 1873-1883 în stil renascentist italian. Astăzi,
universitatea din Viena este cea mai veche formă de învățământ superior în
limba germană. Burgtheater sau Teatrul Castelului a fost construit în 1888 de
către Gottfried Semper la inițiativa lui Karl asenauer. Teatrul Național al
Curții, fondat în 1776 de Joseph al II-lea șI rebotezat în 1821 Teatrul Curții
Imperiale, se va instala în această clădire, unde va obține o reputație
mondială. Palatul Imperial Hofburg rămâne, prin măreția sa, măturie a
puterii și bogăției deținute de Austria în trecut. Fiind simbolul dinastiei de
Habsburg, care durează mai mult de 600 ani, clădirea care a constituit
reședința sa reflectă practic istoria arhitecturii. Totuși, diferitele stiluri
întâlnite aici se armonizează foarte bine. În conformitate cu planurile
arhitecților Gottfried Semper și Karl von Hasenauer, der Neue Hofburg (
Castelul cel Nou ) trebuia să aibă o alee uriașă și să formeze împreună cu cele
două muzee și Massepalast în josul străzii Ring un gigantic forum al
împăraților. Însă acest proiect nu a fost decât parțial realizat. În zilele
noastre, palatul servește ca sediu pentru președinție și adăpostește totodată
Muzeul de Etnologie, o parte a Muzeului de Arte Frumoase, o
colecție de arme și vechi instrumente muzicale, tezaurul imperial (
Schatzkammer), Biblioteca Națională și dispune de săli rezervate conferințelor
internaționale. Al treilea sediu ONU De mare importanță pentru Viena este și faptul că a devenit în
anul 1979 al treilea sediu al Națiunilor Unite, după New York și Geneva.
Centrul Internațional de la Viena, o construcție impresionantă din sticlă și
beton armat, a fost construit între 1973-1979, după planurile arhitecturale ale
lui Johann Staber. Pentru acesta au lucrat 3800 de angajați ai ONU din mai mult
de o sută de țări diferite. După obținerea independenței sale, Austria devine
membră a Organizației Națiunilor Unite în 1955. După 1957, Viena devine și
sediul principal al AIEA ( Agenția Internațională pentru Energie Atomică ),
precum și sediul ONUDI ( Organizația Națiunilor Unite pentru Departamentul
Industrial ). Formular de contact - |
Stiri
Localizare
Bucuresti - sector1, str. Dem I Dobrescu, nr. 15, bl. WILSON, sc. 3, ap.58
Tel.: +40 318 05 35 37 Fax: +40 318 16 40 53 e-mail: office@t-w-t.ro messenger yahoo id: twt_romania@yahoo.com skype id: twt_romania Click aici pentru harta! Link-uri importante
|





















