Balchik
Prezentare generala :
Balcic (sau Balchik in limba bulgara), este
un orasel situat pe tarmul Marii Negre, in Bulgaria, la circa 60 de km de Vama
Veche. Intre anii 1913 – 1940 a apartinut Romaniei, in urma celui de al doilea
razboi balcanic (iunie - august 1913). In 1940, Cadrilaterul, inclusiv
Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.
In Balcic se afla celebrul Castel (“Cuibul linistit”), resedinta preferata a
Reginei Maria a Romaniei, inconjurat de o la fel de celebra gradina botanica
unicat in Europa centrala si de est, in special datorita colectiei de cactusi.
Pentru mult timp orasul a fost supranumit Orasul Alb, din cauza dealurilor
albicioase din jur. De altfel, intregului tarm i s-a spus, din aceleasi motive,
Coasta de Argint. In prezent, brosurile din Bulgaria care prezinta orasul il
numesc “perla litoralului bulgaresc”.
Balcicul are o istorie bogata, putindu-se observa si astazi urmele multor
culturi. A fost creat acum aproximativ 2.600 de ani, fiind un succesor al
localitatii trace Kruni si al orasului grecesc antic Dionissopolis.
Doua atractii turistice importante, aflate in relativa apropiere, sunt Capul
Kaliakra, situat la circa 35 de kilometri distanta, si oraselul Nessebar, ceva
mai departe – circa 120 de kilometri. Si, desigur, mult mai aproape, se afla
salba de statiuni turistice, printre care se numara Albena si Nisipurile de
Aur.
Putina istorie
Ionienii populau aceasta zona in secolul V
inainte de Christos, iar asezarea purta numele de Kruni, provenit din limba
greaca si insemnand "izvoare”. Orasul a fost redenumit Dionissopolis dupa
numele zeului Dionysus, al vinului si sarbatorilor, probabil patron al
asezarii, imaginea zeului aparand si pe monedele batute in zona. O legenda
spune ca orasul a primit numele dupa ce marea a adus la tarm o statuie a lui
Dionysus.
In secolul I inainte de Christos, coloniile grecesti de pe malul Marii Negre au
fost ocupate de legiunile romane, insa populatia din zona s-a rasculat. In
timpul luptelor pentru putere de la Roma, dintre Cezar si Pompei, orasul a fost
ocupat de Burebista. In anii 29-28 inainte de Christos, generalul roman Crassus
cucereste Dobrogea, iar coloniile grecesti intra sub conducerea guvernatorului
provinciei Macedonia.
In primii ani dupa Christos, in zona este exilat poetul Ovidiu, despre care se
spune ca, fiind in drum spre Tomis, ar fi observat stancile albe ale orasului
Dionisopolis: „O, oras al pietrelor albe, iti venerez frumusetea”.
Orasul are o stransa istorie legata de inteaga Dobroge, trecand prin
crestinizare, navaliri barbare, migratii. In urma migratiilor, Dionisopolis a
suferit distrugeri masive, desi o serie de imparati bizantini l-au reconstruit.
Dintre toate popoarele migratoare, cel slav a avut influenta cea mai mare,
deoarece s-a stabilit in zona.
In anul 680, hanatul bulgar condus de Asparuh castiga razboiul cu Imperiul
Bizantin si cucereste Dobrogea. Un an mai tarziu se formeaza Primul Tarat
Bulgar, perioada in care orasul a decazut, asezarea vecina Varna devenind un
centru important al zonei. In 971 Dobrogea reintra sub autoritatea Imperiului
Bizantin, in urma unui razboi, si va ramane aici pana la inceputul sec. al
XIII-lea, cand, in contextul inlocuirii Imperiului Bizantin cu cel Latin de
Rasarit, va intra sub autoritatea Imperiului Vlaho-Bulgar al Asanestilor - Al
Doilea Tarat Bulgar.
In 1241, zona incepe sa fie populata de turci selgiucizi si tatari islamizati,
ca urmare a trecerii armatei mongole - Hoarda de Aur.
La 1300, zona a reintrat sub conducerea celui de al doilea Tarat Bulgar, condus
de tarul Teodor Svetoslav. Cativa ani mai tarziu il regasim ca facand parte din
principatul Tara Carvunei, condus de Balik, de la numele sau putandu-se
considera ca si-a tras Balcicul propria denumire.
In primii ani ai intemeierii noului stat este
mentionat si un mitropolit, Methodius, sub autoritatea caruia se afla nucleul
noului stat, si anume zona Varna - Balcic - Karvuna.
In 1388, incep primele atacuri ale turcilor. In acelasi an, Mircea cel Batran
castiga luptele cu turcii si preia stapanirea asupra Dobrogei, insa acest lucru
va dura doar pana in 1420, cand sultanul Mehmet I ocupa intreaga provincie.
Balcicul a fost sub stapanire otomana 500 de ani, dezvoltandu-se ca centru de
comert cu cereale.In 1878, Balcicul intra in componenta pricipatului autonom
Bulgaria, principat care in 1906 isi castiga independenta.
Dupa al doilea razboi balcanic din 1913,
Balcicul este castigat, impreuna cu restul Cadrilaterului, de Regatul Romaniei.
In 1924, Regina Maria descopera orasul si isi cumpara aici un domeniu pe care
construieste Castelul, Capela Stella Maris, diverse alte cladiri precum si
gradina botanica.
In perioada interbelica, Balcicul a fost o adevarata Mecca a artistilor. Se
pare ca descoperitorul Balcicului, ca alegere a peisajelor pentru pictura, a
fost Alexandru Satmari. In aceea perioada cam toti pictorii importanti au venit
aici sa picteze, in special vara: Petrascu, Tonitza, Grigorescu, Darascu,
Pallady, Ressu. De fapt, aproape intreaga boema bucuresteana se reunea in
Balcic vara.
In 1926, se infiinteaza aici o universitate - Universitatea Libera Coasta de
Argint, unde au venit sa conferentieze in anii urmatori nume mari ale
intelectualitatii romane: Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Cezar Petrescu,
Pamfil Seicaru, Ion Pillat, Mihail Jora, Jean Bart, Tudor Vianu, Gala
Galaction, Nicolae Iorga. Universitatea va edita si revista “Coasta de argint”, in trei limbi:
romana, bulgara si turca
In Balcic se va deschide in aceea perioada si primul muzeu al Dobrogei. Si tot
atunci primaria a improprietarit o serie de oameni de cultura, pentru ca
acestia sa isi poata construi case in zona. Multe dintre casele construite de
acestia poarta semnatura arhitectei Delavrancea Gibori, sora Cellei
Delavrancea. Chiar si Lucian Blaga, in 1931, a solicitat primariei Balcic un
astfel de loc pentru casa, dar nu este clar daca l-a si obtinut.
In 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobandit de Bulgaria.
Regina Maria
"Caracterul este
destin"
Alteta sa principesa Maria, nascuta
Marie Alexandra Victoria, s-a nascut la 29 octombrie 1875, la Eastwell Park, in
Marea Britanie, fiind fiica principelui Alfred al Marii Britanii, principe de
Saxa-Cobur-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei.
De asemenea, era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
Regina Maria s-a logodit la 16 ani cu printul Ferdinand de Hohenzollern,
mostenitor al tronului Romaniei, iar casatoria a avut loc la 29 decembrie 1892.
La scurt timp dupa venirea in Romania, calitatile sale o transforma intr-o
figura publica binecunoscuta si iubita. A fost supranumita de popor “Mama
Regina”, “Mama ranitilor”, “Regina soldat”, datorita actiunilor sale din
perioada Primului Razboi Mondial, cand a ajutat soldatii aflati in spitalele de
pe front. De asemenea si-a legat numele de viata culturala si artistica din
Romania acelor ani.
Maria a devenit regina in 1914, dupa care a inceput o serie de turnee
internationale prin care promova interesele Romaniei, cel mai cunoscut fiind
cel din Statele Unite ale Americii, din 1926. Desi rolul femeilor in politica,
in acea perioada, era cel putin redus (ca sa folosim un eufemism), Regina Maria
a fost sfatuitorul cel mai apropiat al Regelui Ferdinand, pana la decesul acestuia
in 1927. In momentul in care fiul sau Carol a mostenit tronul, acesta a izolat-o
complet de viata publica.
Regina Maria fost mama a sase copii: principele Carol, principesele Elisabeta
si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana si principele Mircea.
Regina Maria a fost legata sufleteste de doua locuri: Balcic si Bran, locuri
carora le-a imprimat o amprenta ce se poate vedea si astazi. "Balcicul si
Branul sunt casele mele de vis, inima mea", spunea Regina Maria.
Se spune ca Balcicul l-a descoperit cu ajutorul lui Alexandru Satmari, care a
insistat ca Regina sa mearga in acea zona in 1924. Un an mai tarziu avea sa
inceapa constructia domeniului de la Balcic. An de an domeniul a fost
infrumusetat cu constructii si celebrele gradini. Datorita Reginei, in acea
perioada Balcicul va cunoaste un avant urbanistic. Primaria improprietareste
artistii care veneau vara si pictau aici, iar acestia incep a-si construi case.
Regina era iubita in Balcic. I se spunea Sultana, vila sa aduce cu
constructiile musulmane, avind un turn precum un minaret. Obisnuia sa se plimbe
prin oras si sa imparta bani familiilor nevoiase.
Usor-usor, poate si din cauza izolarii la care o supusese Carol, Balcicul
devine locul sau de refugiu. De aceea, in 1933 cand isi intocmeste testamentul,
Regina Maria cere ca dupa moartea sa inima sa ii fie depusa in micuta capela pe
care o construise pe malul marii: Stella Maris, iar corpul sa ii fie ingropat
la Curtea de Arges, alaturi de ceilalti membri ai Familiei Regale.
Trei ani mai tarziu, in 1936, Regina se imbolnaveste. Moare la Sinaia, la 18
iulie 1938, in varsta de 62 de ani.
Dupa ce Bulgaria redobadeste Cadrilaterul,
in 1940, inima Reginei Maria a fost luata din Balcic si dusa in Bran, celalalt
loc la care Regina tinuse foarte mult. Inima se afla intr-o caseta de argint, aflata la randul ei intr-o caseta de aur incrustata cu pietre pretioase.
De aducerea inimii reginei la Bran s-a ocupat printesa Ileana, mostenitoarea
castelului Bran. Nici aici nu s-a putut insa odihni. In 1968, regimul comunist
trece casetele si inima in
patrimoniul asa-zisului tezaur al Romaniei, iar acum se afla, in cladirea
Muzeului National de Istorie din Bucuresti. Corpul Reginei se afla inmormantat in biserica
Manastirii Curtea de Arges, alaturi de sotul sau, Regele Ferdinand.
In prezent, Ministerul Culturii din Romania spune ca inima ramane la muzeu.
Regele Mihai a revendicat inima in 2006 si a cerut ca ea sa fie adusa inapoi la
Bran si ingropata in firida amenajata in Magura Branului, deoarece Balcicul nu
mai este teritoriu romanesc. Ministerul nu o inapoiaza, spunand ca asteapta
clarificarea situatiei juridice a Castelului Bran, care a fost retrocedat, in
2007, mostenitorilor printesei Ileana.
In 2008, Romfilatelia a introdus in
circulatie o emisiune comemorativa de
marci postale dedicata implinirii a 70 de ani de la decesul Reginei Maria.
Emisiunea este formata din doua marci postale cu valoare nominala de 1 leu si 3
lei, machetate in coli de 16 timbre plus 4 vignete, minicoli de 8 timbre plus o
vignieta si un bloc colita dantelata de 2 timbre.
La inceputul volumului sau autobiografic, Regina Maria a folosit ca motto un
citat din Nietzsche: “Caracterul este destin”.
Regina Maria a fost o persoana fascinanta, cu un stil propriu de viata, stil pe
care l-a imprimat si domeniului de la Balcic. A colectionat si a creat lucrari
artistice, si si-a decorat interioarele si exterioarele cladirilor in care a
locuit, fiind unul dintre promotorii curentului Art Nouveau. A militat pentru
interesele Romaniei in plan extern, fiind un adevarat ambasador al tarii. De
exemplu, in perioada Conferintei de Pace de la Paris, dupa Primul razboi
Mondial, a avut intrevederi cu conducatorii Antantei, militand pentru
recunoasterea internationala a Romaniei Mari. Dupa incoronarea de la Alba
Iulia, in 1922, a efectuat vizite externe in care a facut cunoscuta cultura
poporului roman. Un popor pe care l-a iubit si despre care spunea in
testamentul sau: “Tarii mele si
Poporului meu, cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut
pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea
dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata,
chiar de dincolo de linistea mormantului. Abia implinisem 17 ani, cand am venit
la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina,
si am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca.
(...) Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit
sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata
puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai
tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita
Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in
inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am
vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu
vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica
printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Castelul
"Cuibul
linistit"
In 1924, Regina Maria vizita Balcicul
pentru a doua oara, la insistentele pictorului Alexandru Satmari. Probabil ca
acesta cunostea bine zona, deoarece Balcicul era vizitat in aceea perioada de
cei mai multi si importanti pictori ai timpului.
Un an mai tarziu incepea constructia domeniului de la Balcic, Regina
indragostindu-se pur si simplu de oras. Arhitectii Augustino si Amerigo, din
Italia, impreuna cu decoratorul de gradini Jules Jany din Elvetia, aveau sa
inceapa constructia, terminandu-se in 1936.
Gradina are o zona care imita celebrul labirint cretan, unde materiale de
constructie au fost aduse chiar din Insula Creta. O alta zona a parcului foarte
frumoasa este Gradina lui Allah, cu alei pavate cu piatra adusa din Maroc.
Parcul a fost transformat in timp intr-o adevarat gradina botanica. Acum
contine peste 3.000 de specii de plante, unele dintre ele rare, precum si o
colectie de aproximativ 250 de cactusi, una dintre cele mai importante din
Europa. In 1955, gradina a intrat sub tutela Universitatii din Sofia, pentru
studiul botanicii.
Pentru vizitatorii de astazi, turul prin castel si gradina sa poate reprezenta
o aventura. La intrare se platesc doua bilete, de cate cinci leva fiecare, un
bilet pentru vizitarea Castelului si un bilet pentru gradina botanica. De fapt,
unul fara celalalt nu se poate. Cele doua bilete asigura accesul catre cel mai
vizitat loc al Balcicului.
Castelul, numit si “Cuibul Linistit” (“Quiet Nest” sau “Tenha Juvah” in limba
turca) este de fapt o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie
strajuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase si combina
elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor
bulgaresti. Este foarte aproape de mare, fiind despartit de aceasta doar de
faleza. A fost locul preferat al Reginei Maria, in care aceasta a locuit,
tocmai de aceea ramanandu-i denumirea de “Castel”.
Interiorul Castelului este extrem de modest, pereti varuiti in alb, usi masive
din lemn sculptat, pastrate din perioada Reginei. Au mai fost pastrate din acea
perioada si cateva obiecte: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si
un semineu. Baia de marmura, cu cada ingropata in piatra, cu chiuveta si masuta
de toaleta au fost pastrate intacte. Pe toate obiectele se afla explicatii care
spun ca respectivul a apartinut Reginei Maria, dar nu se specifica in ce tara a
fost Maria Regina...
Gradina din jurul Castelului nu este o simpla gradina, ci un adevarat domeniu,
intins pe un deal, domeniu pe care se mai afla alte noua cladiri, fiecare cu o
destinatie bine stabilita. Parcul, amenajat la comanda Reginei de catre
specialisti, a fost transformat in gradina botanica, din cauza numeroaselor
plante exotice pe care le adaposteste.
Pentru a reusi sa vizitati intreg domeniul, cel mai bine este sa cumparati o
harta a acestuia, de la intrare si sa urmati fiecare punct indicat pe harta. In
pas de plimbare aveti nevoie de aproximativ patru ore pentru a parcurge intreg
domeniul.
Harta
castelului si a gradinii botanice:
http://www.balcic.net/harta%20castel.html
Intrarea- Ghereta santinelei (“The
Sentry-Box”)
Acesta este primul obiectiv. Intrarea in Castel este reprezentata de un arc
triumfal. In stanga si in dreapta intrarilor in Castel pot fi vazute niste adancituri
in zidurile de piatra, care reprezinta locurile in care stateau garzile
Castelului.
2. Fantana de argint (“Silver well”)
Aflata la o distanta destul de mica de intrare, usor in stanga, Fantana de
argint poate fi usor ratata in lipsa unei harti. Ar fi pacat caci aici, daca
aruncati un banut si va puneti o dorinta aceasta se va implini. Cel putin asa
spune legenda.
3.
Gradina lui Allah (“The Garden of Allah”)
“Gradina lui Allah” face legatura intre Fantana de argint si Vila Sageata
albastra. Gradina nu trebuie ratata deoarece adaposteste o colectie unica de
cactusi in aer liber, de fapt cea mai mare colectie din Sud-Estul Europei. Sunt
cactusi plantati acum 80 de ani, transformati in copaci. Cu putin noroc ii
puteti descoperi in perioada de inflorire (luna august). In aceasta gradina mai
pot fi vazute vase antice, banci din piatra si chiparosi zvelti.
4. Vila "Sageata albastra" (Villa
Blue arrow)
5. Coltul "Magnolia" (Nook
Magnolia)
6. Templul apei (The Temple of the Water)
O constructie cu arcade pictate pe interior, in caramiziu si albastru puternic,
sustinute de coloane imense si avand in interior bazine in care altadata se
afla apa.
7. Capela Stella Maris (The Chapel)
De la templu, trecand printr-o gradina care adaposteste o colectie de trandafiri
superbi si urcand cateva trepte de piatra ajungem la Capela “Stella Maris”.
Atentie! Undeva pe peretele de piatra, care sustine treptele catre Capela, se
afla unica inscriptie in limba romana pastrata pe intreg domeniul. Este o placa
de marmura alba, pe care sta scris, cu litere aproape sterse, faptul ca
domeniul a fost construit de Regina Maria. Placa a fost acoperita in timp de
iedera. Capela este foarte mica, construita din piatra si pictata complet in
interior. O curte mica, cu o fantana si pietre funerare crestine pot fi vazute
chiar langa Capela. In timp ce Capela era inca in constructie, Regina Maria a
Romaniei si-a exprimat dorinta ca inima sa sa fie ingropata aici
8. Izvorul sfant (The Holy spring)
9. Gradina Ghetsemani (The Garden of
Gethsemene)
Se afla la Sud-Est de Capela si adaposteste o colectie de arbori pitici
10. Aleea valului albastru (The Blue Wave Lane)
11. Digul (The Pier)
12. Gradina "Curtea englezeasca"
(Garden “English Court”)
13. Cascada (The Waterfall)
Aici este imposibil sa nu va opriti deoarece privelistea este absolut
spectaculoasa. Apa involburata a unui rau cade de la o inaltime de noua metri.
Nici nu mai conteaza ca apa, care trece printr-un canal si se scurge in mare
este cam murdara.
14.
"Puntea suspinelor"
Este podul care trece peste cascada si uneste cele doua maluri ale canalului.
Legenda spune ca, daca aceasta punte este trecuta cu ochii inchisi , in timp ce
va puneti o dorinta, aceasta se va implini in foarte scurt timp
15. Vila "Moara"
Se afla in apropiere de cascada. Poate fi usor observata deoarece moara a fost
pastrata, in timp ce langa ea a fost construita vila, un adevarat loc de odihna
pentru oaspetii Reginei.
16. Vila "Salon"
17. Restaurantul "Coroana"
Pentru cei care vor sa isi traga sufletul si sa bea o cafea. Foarte buna!
18. Aleea vinului (The Lane of the Wine)
Impatimitii vinului, dar nu numai, vor putea degusta diverse soiuri de vinuri.
Aici se afla o adevarata colectie de vinuri, multe dintre sticle fiind scoase
la vanzare.
19. Tronul Reginei Maria (Queen Marie’s
Throne)
Este un fotoliu din marmura, umbrit de un copac, avand in
dreptul sau o masuta din piatra. Era un loc preferat al Reginei, multe dintre
fotografiile Reginei, aflate in Castel, fiind facute in acest loc. Era un
spatiu preferat al Reginei, de aici putand fi vazuta marea in toata spledoarea.
20. Castelul Reginei Maria - Vila
"Cuibul linistit"
Este punctul culminat al aventurii si despre el am vorbit la inceput.
24. Aleea secolelor (The Lane of the
Centuries)
25. Camera pentru fumat (Smoking Room)
Acest loc poate fi usor ratat, aflandu-se intr-o extremitate a domeniului, in
apropiere de Castel.
26. Gradina "Labirint" (The Maze)
27. Mormantul Reginei Maria (Queen Marie’s
Grave)
Este un colt retras, aflat putin mai sus de Castel. Pentru a ajunge aici
trebuie sa urcati niste trepte pavate cu piatra. Merita. Privelistea este
superba, marea se vede perfect. Mormantul este sapat in stanca, fiind de fapt
un cavou, umbrit de un copac si dominat de o cruce, pe care se poate vedea o
scurta inscriptie, reprezentand povestea vietii Reginei. Regina Maria nu se
afla insa inmormantata aici, ci in biserica Manastirii Curtea de Arges.
28. Vila "Gutman"
29. Vila "Suita"
Este o vila construita in stilul
mauritanian, aflata intr-unul din cele mai inalte puncte ale domeniului.
30. Gradina "Craing"
31. Vila "Izbanda"
32. Vila "Ciuperca"
Alte destinatii
Capul Kaliakra
Kaliakra este un superb promotoriu aflat la
cativa kilometri de granita romano-bulgara. Pentru a putea ajunge acolo,
trebuie sa te abati circa 12 kilometri din drumul principal dintre Vama Veche
si Balcic.
Promotoriul Kaliakra (Capul Kaliakra) se intinde pe 2 km in Marea Neagra si are
circa 60 de metri inaltime fata de nivelul marii, fiind o formatiune de stanci
calcaroase. Inaccesibilitatea locului a facut in antichitate din ea o mare
fortareata, fiind a doua cetate importanta dupa Tomis. In aceea perioada se
numea Tirisis. Fortareata a fost succesiv folosita de traci, romani, bizantini
si bulgari. Chiar si in prezent, pe promotoriu se afla o unitate militara
bulgareasca. O legenda spune ca in aceasta fortareata si-a adapostit bogatiile
Lyzimah, succesorul lui Alexandru cel Mare.
In prezent, aici se afla un mic muzeu in care pot fi vazute piese arheologice.
De asemenea, pre promotoriu se afla ruinele vechii cetati, care include poarta
prin care se intra dinspre continent, ziduri ale cetatii dar si ruine ale
diferitelor cladiri, biserici, bai comune romane si fantani.
O alta legenda se refera la un grup de fete bulgare care s-au aruncat de pe
promotoriu in marere, pentru a nu fi capturate si convertite la Islam de catre
turci. Este probabil cea mai populara legenda, la intrarea in Kaliakra
existrand si un monument dedicat fecioarelor care s-au aruncat in mare – “Poarta
celor 40 de virgine”.
La Kaliakra a avut loc in august 1791 o importanta batalie navala, in cadrul
razboiului ruso-turc din perioada 1787-1792. Dupa 1989, castigatorul bataliei,
un amiral rus, a fost sanctificat de Biserica Ortodoxa.
O alta legenda se refera la Sfantul Nicolae, patronul pescarilor. Pe cand
acesta era urmarit de turci, Dumnezeu a facut sa apara pamant sub picioarele
sale, si astfel a putut scapa. In acest fel s-ar fi format Capul Kaliakra. In
cele din urma Sfantul a fost insa captrurat, iar in 1983 a fost construita o
mica capela pe promotoriu, simbolizand mormantul sau. De asemenea se mai spune
ca o manastire dervisa a existat la Capul Kaliakra in perioada stapanirii
otomane, avand osemnitele unui sfant musulman.Capul Kaliakra a fost declarat
zona protejata in 1941, avand in prezent circa 687 de hectare. Intr-o vreme
aici se afla chiar si o colonie de foci. De pe promotoriul Kaliakra pot fi
vazute acum in apa cateva specii de delfini de Marea Neagra, precum si diverse
specii de pasari: cormorani, pescarusi etc.
Nessebar
Situat la circa 120 km de Balcic, Nessebar este un orasel amplasat pe o
peninsula lunga de 850 m si lata de 350 m, in care se ajunge printr-un istm. In
timpul existentei sale indelungate, si-a pierdut 1/3 din teritoriu, fiind
acoperit de mare. Sub apa, la 80 de metri distanta de tarm, inca se pot vedea
ramasitele zidurilor fortaretei. In prezent se afla conservat doar zidul de
vest cu poarta, care apara orasul de continent.
Nessebar este unul dintre cele mai vechi orase din Europa, construit pe vechile
ruine ale asezarii trace Mesambria. “Mesambria” insemna “orasul lui Melsa”,
probabil intemeiatorul asezarii, si a fost dat de greci atunci cand au
colonizat asezarea in anul 510 dupa Christos. Patronul orasului a fost ales
zeul Apolo, grecii construind un templu si un teatru in onoarea sa. Din secolul
III dupa Christos aici incep sa fie batute monede de aur.
In anul 72 dupa Christos orasul a fost ocupat de Imperiul Roman care a instalat
o garnizoana importanta, devenind o asezare foarte importanta in epoca. A
inceput din nou sa joace un rol mai important in secolele III-IV. In jurul
anului 680 Nessebar a devenit un centru episcopal, iar in secolele VII-VIII a
devenit un important si puternic port bizantin. In anul 812, Khan Krum a
cucerit orasul. Din secolul XI numele slav de Nessebar a fost folosit in locul
numelui de Mesambria.
Pozitia strategica a favorizat orasul si in timpul celui de al doilea Regat
Bulgar. Varful dezvoltarii sale a fost in perioada domniei lui Alexandru I,
cand orasul a fost unul dintre cele mai importante centre ale statului bulgar
si cand s-au construit noi biserici.
In 1366, orasul a fost cucerit de cruciatii condusi de Amedei de Savoia care
l-au predat bizantinilor. Cronicile din Mesambria ne dau informatii despre
perioada cand orasul a fost subjugat de catre turci in 1396, iar in 1453 a
cazut total sub conducerea imperiuului cu capitala la Constantinopole. Orasul
si-a pastrat importanta ca port de-a lungul dominatiei turce. Au fost
construite nave si s-a facut comert cu grane si lemn. Dupa eliberare, Nessebar
s-a transformat intr-un mic oras de pescari. In timpul existentei sale, orasul
a gazduit si un episcop, fiind si centru episcopal.
In 1956 orasul a fost proclamat rezervatie arhitecturala si arheologica.
Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porti, care dateaza din secolele
III-IV, bisericile din secolele V-VI, cele pastrate din secolele X-XI, din
perioada medievala si cele 60 de case din perioada renasterii dau orasului si
in prezent o atmosfera cu totul speciala. Legendele spun ca in timpul
existentei sale, in Nessebar au existat peste 40 de biserici. In prezent exista
insa date certe doar pentru 26 dintre ele. Mostenirea culturala a vechiului oras
poate fi observata de turisti in cele patru muzee existente: de arheologie,
etnografic, Biserica Sf. Stefan care contine fresce din perioada secolelor
11-17 si Biserica Sf. Spas care contine fresce din secolul 17.
Din 1983, Old Nessebar este inscris in patrimoniul mondial UNESCO.
