Austria
Tara si oamenii
Austria este un stat federal, republică federală pe
bază democratică-parlamentară.
Austria are o suprafață totală de 83.858 km2 și se
compune din 9 landuri federale autonome cu guverne locale proprii. Jurisdicția
federală este exercitată de „Nationalrat“ împreună cu „Bundesrat“ (cele două
camere ale parlamentului).
Austria este membru al Uniunii Europene, a Națiunilor Unite precum și a
majorității organizațiilor de la Națiunile Unite.
Din cele aproximativ 8 milioane de locuitori ai Austriei aproximativ 98% sunt
vorbitori de limbă germană. În sudul și estul teritoriului federal trăiesc cele
șase etnii recunoscute în Austria (croați din Burgenland, roma, slovaci,
sloveni, cehi și unguri)
Aproximativ 78 % din austrieci sunt romano-catolici, 5 % protestanți, 4,5 % au
alte confesiuni religioase.
Geografie
Suprafața totală: 83.858 km2
Austria este un stat situat în partea sudică a Europei Centrale.
Există frontiere de stat comune cu Germania, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria,
Slovenia, Italia, Elveția și Liechtenstein.
Relieful austriac prezintă o structurare naturală
bogată. Regiuni alpine înalte și intermediare, dealuri și câmpie. Spațiul alpin
se întinde din vest către sud până în Bazinul Vienei (Alpii orientali, Hohe
Tauern, Karnische Alpen, Südkarawanken și părți din Alpii de sud), care acoperă
aproximativ 2 treimi din suprafața țării. Vestul țării este acoperit de munți
iar în est predomină șesul și dealurile, care ajung până la câmpia panonică din
partea nordica a Burgenland-ului
Cel mai înalt munte este Grossglockner cu o altitudine de 3.797 m, și cel mai
important râu este Dunărea cu o lungime de aproximativ 350 km pe teritoriul
Austriei.
Istoria Austriei
Artă si cultură între granița alpilor și ștrandul
Dunării.
Istoria Austriei este foarte schimbătoare, la fel ca pentru majoritatea
statelor europene. Și în ciuda acestui fapt, anumite elemente singulare din
caracterul austriac s-au impus în orice situație. Cu precădere chemarea către
savoare, frumusețe, cultivare a reprezentat mereu o forță de motivare pentru
oricine. ...
Istoria timpurie
Încă din epoca timpurie a pietrei (până
aproximativ în 8.000 î.Chr.) există dovezi că au existat așezări umane pe
teritoriul Austriei din prezent, în lunca roditoare a Dunării și în văile Alpilor.
În perioada celtică (800 – 400 î. Chr.) se formează primul regat,
Noricum, a cărui așezări dobândesc o bogăție remarcabilă mai ales prin
exploatarea și comerțul cu sare. Dovezile arheologice din localitatea
Hallstatt, unde în muzeul local se poate realiza o călătorie în timp, au dat
numele acestei perioade: perioada Hallstatt.
Pe la începutul erei noastre romanii cuceresc cea mai mare parte din
teritoriul țării, întemeiază orașe și construiesc străzi. Cea mai importantă
așezare din Austria Carnuntum (capitala provinciei romane Panonia
Superioară, situată astăzi în Austria Inferioară) cunoaște o deosebită
înflorire și devine chiar oraș imperial. În prezent se poate vizita acest loc
pentru a vedea un impunător parc arheologic cu muzeu și cu amfiteatru.
De la ostarrichi pana la Austria
(Osterreich)
Odată cu începutul perioadei
popoarelor migratoare dispare influența romană în țările dunărene. Din secolul
6 apar triburi germanice (bavareze) care ocupă acest teritoriu. Pentru a
împiedica năvălirea slavilor și avarilor de la răsărit domnitorul Carol cel
Mare a întemeiat în jurul anului 800 d. Chr. o marcă la graniță pe teritoriul
actualei Austrii Inferioare. În secolul 10 se mai întemeiază o marcă la răsărit
de Enns, care se află în suzeranitatea principelui de Bavaria și care i se
acordă drept feudă lui Leopold din familia Babenberg. În această perioadă (996)
apare prima atestare documentară a numelui "Ostarrichi", care
va deveni ulterior "Österreich" (Austria).
Dinastia Babenberg: Fondatorii Austriei
Dinastia Babenberg își stabilesc reședința mai întâi la Pöchlarn și apoi la
Melk în frumoasa luncă a Dunării la Wachau. Teritoriul este colonizat și se
construiesc mănăstiri. (ex. Klosterneuburg). În prima jumătate a secolului 12
Austria devine principat sub Heinrich Jasomirgott, și Viena oraș de reședință.
Inceputul domniei habsburgilor
Habsburgii
Peste mai bine de 100 ani își începe domnia regele Rudolf I. – în
calitate de prim reprezentant al familiei Habsburg, care va conduce din acest
moment destinele țării pe o perioadă de peste 650 ani. Centrul imperiului
devine palatul Hofburg din Viena, a cărui muzee diverse (Trezoreria, Muzeul
Sisi) prezintă în prezent viața și activitățile casei imperiale.
Țara devine o mare putere sub domnia habsburgilor și în 1452 sub Friedrich III
devine imperiu. Printr-o politică a căsătoriilor iscusite habsburgii își
asigură în secolul 15 influența asupra Franței iar unii reprezentanți ai
familiei devin chiar regi în Spania și implicit în proaspetele colonii ale
Spaniei de peste ocean.
Războaiele cu turcii
Cea mai mare provocare a secolului 16 sunt turcii care vin de la răsărit. În
1529 se înregistrează primul asediu otoman asupra Vienei, dar fără succes.
Invadatorii se retrag dar amenințarea rămâne acută pentru următorul secol și
jumătate. În 1683 turcii ajung încă o dată în fața porților cetății. Din nou
sunt respinși și alungați apoi de conducători de oști cum ar fi Prințul Eugen
de Savoia până după Belgrad.
Barocul
Eliberarea de pericolul turcesc reprezintă în același timp semnalul de start
pentru o înflorire fără precedent a artelor și a culturii: clădiri somptuoase
cum ar fi minunatul palat Schönbrunn (în prezent parte din patrimoniul mondial)
sau Domul din Salzburg, iar arhitecții Johann Fischer v. Erlach, Lukas v. Hildebrandt
și Jakob Prandtauer alături de Daniel Gran, Paul Troger, Franz Anton
Maulbertsch creează opere deosebite. Sub domnia Împărătesei Maria Theresia
(1717-1780) s-au realizat reforme cuprinzătoare în toate domeniile statului
care au fost continuate de fiul ei, Împăratul Joseph II. (1741-1790), un
monarh iluminat, liberal.
De la Biedermeier la Jugendstil
Prin Revoluția franceză din 1789 și venirea ulterioară
la putere a lui Napoleon s-au generat multe schimbări: Austria este angajată în
Războaiele napoleoniene și în 1814/15 găzduiește Congresul de la Viena
unde se stabilește noua ordine a continentului. Șocul pe care revoluția l-a
exercitat asupra caselor nobile din Europa, este întâmpinat în Austria de către
Împăratul Franz I și prin Cancelarul său de stat Metternich prin limitarea
libertăților cetățenești și prin cenzură. Acesta este motivul pentru care
burghezia se retrage în sine: Epoca Biedermeier începe. Saloanele sunt
din nou pline de invitați – artele cunosc un nou avânt. Pictori ca Ferdinand
Georg Waldmüller și Friedrich Gauermann, compozitori ca Franz Schubert și poeți
ca Adalbert Stifter, Ferdinand Raimund sau Franz Grillparzer fac valuri în
societate.
Sfârșitul acestei epoci este marcat de o nouă revoluție: În 1848
burghezia îl elimină pe Franz I și Împăratul Franz Joseph I preia
domnia. Împreună cu soția lui Elisabeth, cunoscută prin apelativul legendar "Sisi",
ei marchează puternic imaginea imperială austriacă până în zilele noastre.
Orașul lor de reședință Viena este transformat prin construcțiile majestuoase
într-o importantă metropolă din Europa centrală, care este centrul unui imperiu
uriaș cu multe popoare, ce se întinde peste Ungaria, Italia de nord și mult
spre Europa de sud-est.
Regele valsului Johann Strauß devine cunoscut în întreaga lume. Sigmund Freud
concepe psihoanaliza. Multe opere unice sunt create în jurul anilor 1900 în
stil Jugendstil vienez. Pictori ca Gustav Klimt și Egon Schiele
au opere impresionante și la fel se întâmplă cu arhitecții Otto Wagner
și Adolf Loos. Orice plimbare pe Ringstraße din Viena, o vizitare a
muzeelor Sisi- sau Sigmund-Freud permit o perspectivă cuprinzătoare a acestei
epoci alături de Galeria Austriacă Belvedere.
Secolul XX si dupa…
Vremuri schimbătoare
Tensiunile din cadrul monarhiei culminează în 1914 cu asasinarea moștenitorului
austriac la tron Arhiducele Franz Ferdinand în Sarajevo, prin care se
declanșează Primul război mondial. Împăratul Franz Joseph moare în 1916
și după sfârșitul războiului, în 1918, Austria devine republică. Situația
economică foarte dificilă și conflictele politice între tabăra creștin-socială
și a social-democraților sunt caracteristice pentru această perioadă și în
februarie 1934 se declanșează războiul civil. Cancelarul Federal
Engelbert Dollfuß pune prin Constituția din Mai 1934 bazele unui stat autoritar
bazat pe stări sociale. În luna iulie din același an național-socialiștii
austrieci au o tentativă de lovitură de stat, care este înăbușit ce-i drept,
dar care duce la asasinarea Cancelarului Federal Engelbert Dollfuß.
Wehrmacht-ul german intră în 12 martie 1938 în Austria iar Austria este anexată
ca „Ostmark“ în Imperiul German național-socialist al lui Adolf Hitler.
După sfârșitul celui de-al doilea Război mondial în 1945 Austria
redobândește statutul de republică, dar rămâne încă un deceniu sub ocupația
forțelor aliate Marea Britanie, Franța, SUA și Uniunea Sovietică.
În secolul al 21-lea
Prin semnarea Tratatului de stat între aliați și Austria în 15 mai 1955
și prin declarația „neutralității perpetue“ Austria devine din nou
independentă. Republica alpină situată lângă „Cortina de fier“ își câștigă
repede renumele de interfață între Est și Vest. Ea acordă găzduire refugiaților
după Revoluția ungară din 1956 și după Primăvara de la Praga din 1968 și devine
rapid patrie a organizațiilor internaționale (ONU, OPEC) și gazdă pentru
conferințe și întâlniri importante la vârf. Cortina de Fier cade între anii
1989/1990 și în 1995 Austria aderă la Uniunea Europeană.