Imnul Austriei

Despre imnul de stat al Austriei

Iubitorii cinematecii, şi-au pus poate de multe ori întrebarea vizionând filmele istorice austriece, cum se face că fostul imn al ţării compus de Josef Haydn este identic cu actualul imn al Germaniei Federale? Sau, cum se face că muzica actualului imn austriac compusă de Wolfgang Amadeus Mozart este identică cu cea a imnului Francmasoneriei? Care este adevărul istoric şi ce se ascunde în spatele acestui adevăr? Să răsfoim puţin paginile istoriei.
În anul 1792 Austria se găsea din nou în război, de data aceasta cu Franţa, dar şansele succesului erau îndoielnice, mereu schimbătoare.

În 1796 a început să se întrezărească posibilitatea victoriei Austriei, dar pentru un succes decisiv trebuia făcut ceva ca să se stimuleze devotamentul populaţiei faţă de împărat, să i se deştepte spiritul patriotic şi sentimetul mândriei naţionale.
Exemplul elocvent era „Marseilleise” marşul de luptă al revoluţionarilor francezi care, devenit imnul Franţei, era purtat ca stindard al victoriei de către armatele lui Napoleon. Astfel în anul 1796 contele Franz Josef Saurau, comandantul garnizoanei oraşului Viena, a comandat poetului Lorenz Leopold Haschka(1749-1827), un text mobilizator, care să stârnească entuziasmul maselor şi dorinţa de a lupta pentru împărat şi ţară.
Partea melodică a fost încredinţată lui Josef Haydn, care, vizitând curtea Angliei a văzut pe viu efectul psihologic ce-l avea asupra maselor intonarea imnului britanic „Got save the King”.

Între octombrie 1796 şi ianuarie 1797 Joseph Haydn compune aşa numitul „Kaiserlied” (inspirat din melodia populară croată „ Vjutro rano se ja vstanem malo pred zorom” pe care o cunoştea din Burgerland – locul său natal). Versurile simple şi linia melodică erau uşor de reţinut, aceasta fiind un argument în plus în favoarea asimilării sale de către populaţie.
Astfel s-a născut imnul naţional austriac „Gott erhalte Franz den Kaiser”(Dumnezeu să-l ocrotească pe împăratul Franz) cântat pentru prima oară pe 12 februarie 1797 cu ocazia zilei de naştere a împăratului Sfântului Imperiu roman de naţiune germană - Franz II ( 1763-1827)

Pentru ca efectul să fie cel scontat contele Franz Josef Saurau a făcut o adevărată punere în scenă. El a dat să se tipărească textul şi notele Kaiserliedului, le-a trimis la toate teatrele din Graz, Praga, Leoben, Innsbruck şi Triest, unde a fost difuzat în aceeeaşi zi. Momentul primei audieri a fost ales în cadrul festiv al reprezentării operei „Doktor şi farmacist” în Burgtheater, spectacol la care asista şi familia imperială. Fiecărui spectator i s-a dat la intrare liedul tipărit, aşa că, atunci când orchestra şi corul au început primele măsuri, spectatorii (printre care erau plasaţi şi cântăreţi din cor) îndemnaţi de dirijor s-au ridicat în picioare şi au cântat într-un entuziasm general, specific reacţiei maselor manipulate.
Pentru ca efectul psihologic să fie garantat, concomitent, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, imnul a fost cântat în toate teatrele din oraşele mai sus amintite.

Cadrul festiv, elementul surpriză, condiţiile neobişnuite în care a fost prezentat, melodia simplă uşor de reţinut, textul mobilizator care accentua ideia că împăratul este părintele poporului, toate au conlucrat aşa încât Kaiserliedul să obţină popularitatea scontată şi să devină imn al ţării.

Înpăratul însăşi a fost atât de plăcut surprins încât i-a dăruit lui Haydn o casetă din aur, pe care se afla chipul său. Imnul a fost şi mai mult asimilat, considerat ca necesar mai ales din anul 1804 când Franz II - ca replică la autoîncoronarea lui Napoleon ca rege al Franţei, s-a încoronat ca „Franz I împărat al Austriei”, şi cu atât mai mult din 1806 când a renunţat la coroana Sfântului Imperiu Roman de Naţiune germană, aceasta însemnând naşterea Austriei ca naţiune independentă.
Datorită tradiţiei şi popularităţii el a fost acceptat de următorii monarhi, a fost tradus în cele 14 limbi ce se vorbeau în imperiu şi păstrat cu mici modificări de text până în 1918 când din marele imperiu a luat naştere mica republică austriacă.
Cancelarul de stat Karl Renner(1870-1950) a decis că vechiul imn naţional nu se potriveşte cu statutul de republică al Austriei, aşa că a scris versurile unui nou imn pe muzica compozitorului Wilhelm Kienzl (1857-1941). Atât versurile: „ Deutschösterreich, du herrliches Land” ( Austrie germană, tu ţară măreaţă) cât şi muzica nu au fost niciodată iubite şi n-au fost populare ca imnul compus de Haydn.

Tema melodică a acestuia s-a făcut şi mai cunoscută prin faptul că a fost prelucrată de Haydn, în cvartetul de coarde în C-dur op.76 nr.3 -„Kaiserquartet ”.
Ecourile stârnite de melodie au fost atât de mari încât a fost preluată şi prelucrată cu textul schimbat de către germani. Astfel, încă din 1797 în Hamburg s-a născut „Gesellschafts-Lied” ( Cântecul tovărăşiei) cu textul mobilizator ” auch ihr Schwestern, auch ihr Brüder, die der Freundschaft Band umschliest”( şi voi surori, şi voi fraţi, strângeţi legătura prieteniei).
Mai târziu în 1800 este preluată în „Volkslied für Hamburgs glückliche Bürger”( cântec popular pentru cetăţenii fericiţi ai Hamburgului), tot cu versuri entuziaste cu substrat politic-mobilizator: „singt in jubelvollen Chören, vivat! Hamburg lebe hoch”( cântă în coruri pline de bucurie, vivat! Trăiască Hamburgul!)aşa încât, melodia lui Haydn a fost asimilată ca un cântec naţional german.

Pe 2 septembrie 1922 preşedintele Germaniei Friedrichh Ebert, declară ca imn naţional al Republicii germane „liedul german Deutschland, Deutschland über alles”(Germania deasupra tuturor), de fapt muzică lui Josef Haydn însuşită abuziv, dar cu versurile scrise în 1841 de Hoffmann von Fallersleben( 1798-1874). Din 1952 ca imn al Republicii Federale Germane se cântă doar strofa treia.
Câţiva ani mai târziu, pe 13 decembrie 1929 republica Austria hotăreşte revenirea la melodia iniţial scrisă de Haydn, care, cu noul text a lui Ottokar Kernstock (1848-1928): ”sei gesegnet ohne Ende, Heimaterde” ( Fii veşnic binecuvântat pământ al ţării) a fost imnul naţional al Austriei până în 1946. Aşadar, până la această dată muzica imnului a fost identică pentru ambele ţări.

În 1946 deoarece renumitul imn a lui Haydn, amintea de „Deutschland, Deutschland über alles”şi atrocităţile celui de al treilea Reich, astfel că în lumea întreagă era identificat cu Hitler şi regimul nazist, guvernul celei de a doua republici austriece a decis renunţarea la melodia discreditată de Germania hitleristă.
În aprilie 1946, Guvernul austriac a organizat un concurs pentru compunerea unui nou imn de stat, care să corespundă cu obiectivele celei de a doua republici austriece şi noii societăţi postbelice, aflate sub controlul celor patru mari puteri. Poate pentru aceasta decizia în alegerea noii melodii, a căzut pe tema principală din cantata K 623 a, scrisă în 1791 special pentru francmasonerie de W.A. Mozart (1756-1791), el însuşi francmason, deşi cantata a rămas încă de la prima sa audiţie din 15 noiembrie 1791 (cu textul schimbat în 1806), imnul francmasonilor din lumea întreagă.
Ca text pentru noul imn austriac au fost alese versurile scriitoarei Paula von Preradovic(1887-1951), nepoata poetului naţional croat Petar von Preradovic( 1818-1872).

La 25 februarie 1947, consiliul Ministerial a aprobat noul imn al Austriei care a fost cântat la 7 martie 1947 pentru prima oară la radio.

Textul imnului

Autoarea versurilor: Paula von Preradović